Joy
Joy nu e un film, e o creatie David O. Russell. Asta face lucrurile cumva simple: daca ai vazut si ti-au placut Silver Linings Playbook si American Hustle, atunci nici nu conteaza ce scriu eu aici, o sa vrei sa vezi Joy. Pentru ca stii ca un David O. Russell nu se inscrie in tipare sau, poate mai corect spus, isi propune in mod deliberat sa le dizolve granitele. In plus vine la pachet cu personaje si interpretari iesite din comun si e 100% surprinzator.
Acum ca am stabilit ca scriu doar de dragul de a scrie, sa notez cateva lucruri. Ce-l face unic si pe undeva special e ca pentru prima oara e despre si numai despre o Ea. E drept ca despre o Ea atat de speciala, inventiva si bataioasa, incat de multe ori ai senzatia ca ai alunecat dintr-o fictiune cu priza pe realitati capitaliste direct in basm. Lucru incurajat de voice over-ul bland al bunicii si de cateva secvente cheie din startul si finalul peliculei. Capitalism si basm, nu tocmai o reteta usor de digerat.
Jennifer Lawrence face tot ce poate si asta nu e putin lucru, dar mie tot nu a reusit sa mi se aseze in pielea unui personaj divortat si cu 2 copii. Prim planurile o dau cel mai tare de gol - e ea insasi mult prea copil pentru un astfel de bagaj.
Muzica si camera work-ul sunt faine, dar inclin sa spun ca e cel mai instabil si inegal produs David O. Russell din cele recente. 3 din 5, bun in my book.
Acum ca am stabilit ca scriu doar de dragul de a scrie, sa notez cateva lucruri. Ce-l face unic si pe undeva special e ca pentru prima oara e despre si numai despre o Ea. E drept ca despre o Ea atat de speciala, inventiva si bataioasa, incat de multe ori ai senzatia ca ai alunecat dintr-o fictiune cu priza pe realitati capitaliste direct in basm. Lucru incurajat de voice over-ul bland al bunicii si de cateva secvente cheie din startul si finalul peliculei. Capitalism si basm, nu tocmai o reteta usor de digerat.
Jennifer Lawrence face tot ce poate si asta nu e putin lucru, dar mie tot nu a reusit sa mi se aseze in pielea unui personaj divortat si cu 2 copii. Prim planurile o dau cel mai tare de gol - e ea insasi mult prea copil pentru un astfel de bagaj.
Muzica si camera work-ul sunt faine, dar inclin sa spun ca e cel mai instabil si inegal produs David O. Russell din cele recente. 3 din 5, bun in my book.
Comments