The Martian

Definitia mea ar fi: Cast Away on Mars with MacGyver. Auto-definitia lui: piratul spatial batator de recorduri Iron Man wannab-ist. La totale The Martian vine in mod simtitor sub asteptari, ce-i drept mari si ele. Nu regret banii dati pe bilet, dar nu e din acelasi aluat cu Interstellar sau Gravity. Nu e un film de categoria grea. Detaliez. 




The Martian se dovedeste un popcorn feel good movie. Nimic in neregula cu asta pentru un film. Parca nu si pentru unul cu eroul ramas singur cuc pe planeta Rosie pentru niste ani buni. Asa se face ca in loc de un pic de greutate, de dramatism si subtilitate psihologica avem parte de coloana sonora disco, explicatii stiintifice filmate pe post de jurnal si one linere comice. Mix-ul asta e digerabil, pe alocuri chiar reusit, The Martian poate uneori sa si emotioneze, sa ofere si un pic de tensiune, dar nimic din el nu ramane in tine dupa ce s-au aprins luminile.

A doua buba cu The Martian e ca miroase a film de propaganda. America, NASA, blah-blah. E un moment anume in care mi-a amintit fix de The Independence Day. Sigur ca un film mai slab, mai inept si mai natang decat The Martian, dar mizand pe dedesubt pe acelasi discurs. La 14 ani Independence Day cred ca mi s-a parut cool. Nu am niciun text de pe-atunci, dar asa cred ca a fost. Azi, cu mai multa minte in cap si ceva mai cult cinematografic, zic ca pe Martian se va asterne repejor praful terestru si nimeni nu va avea motive sa-l stearga. 



3 din 5, bun in my book. Film pentru bobor. 

Comments

Popular posts from this blog

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Le tout nouveau testament

Box office Romania 6-12 februarie 2017