Le Week-End

Am citit acum destui ani Intimitate si alte povestiri de Hanif Kureishi. Mi-a placut, desi e genul de lectura pentru cand viata te-a mai copt un pic. N-am mai citit de atunci Kureishi si niciodata nu am verificat daca scrierile lui au fost ecranizate. Cred ca m-am gandit ca un condei atat de intim relational nu poate fi transpus in film. Sau poate ca lectura lui Kureishi construieste in cititor un univers atat de strict personalizat incat orice ecranizare pare sortita esecului. Uneori insa viata iti ofera surprize. Inclusiv cinematografice.



M-am pus sa vad Le Week-End in blank, cum imi place. Dupa fix un sfert de ora, intrigat de personajele autentice, de replicile milimetrice si de aerul ultrapersonal al povestii unui cuplu de britanici in etate (re)venit la Paris sa celebreze 30 de ani de casnicie, nu am mai rezistat si am deschis imdb-ul. Material original scris de... Hanif Kureishi, adaptare de... Hanif Kureishi.

Am mers mai departe si abia dupa ce m-am bucurat in totalitate de nebunia povestii - da, si sexagenarii pot fi nebuni - de farmecul irezistibil al personajelor, de interpretarile geniale ale lui Jim Broadbent si Lindsay Duncan, de cadrele destepte - interioare si exterioare cu sarm si portrete bestiale ale celor 2 eroi, abia apoi deci am studiat ce alte filme s-au facut dupa Kureishi. Evident am adaugat la lista de vazut.



Asadar Le Week-End e matur si intreg, simpatic si usturator in intimitatea lui. De savurat. 5 din 5, impresionant. Da, da, e chiar un 5 din 5 pentru mine :)



Comments

Popular posts from this blog

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Le tout nouveau testament

3 case zburatoare