Fury / Furia: eroi anonimi
David Ayer in elementul sau - studiaza relatiile dintre barbati intr-un univers violent si tensionant. A facut-o excelent cu un duo de politisti in L.A in End of Watch. O face foarte bine si in cazul lui Fury - povestea unui grup de tanchisti prins in ultimele batalii dinaintea capitularii naziste.
Ayer din dubla postura - scenarist si regizor - ajutat de acelasi DoP ca la End of Watch - tovarasul Roman Vasyanov - duc imersiunea in atmosfera acelor vremuri la limita suportabilitatii. Cei care isi imagineaza ca Mega Image-ul era deschis si aprovizionat si atunci s-ar putea sa nu duca prea usor imaginile cu senilele trecand peste amestecul de caramizi, noroi si corpuri umane mutilate deja. Da, razboiul a fost crunt. Dar poate mai important, razboiul e crunt. Oriunde si oricand, si azi si maine. Pentru ca inseamna o desconsiderare totala a vietii umane. Si aici Ayer e transant. Nu lasa vreo urma de speranta in povestea lui. De la posibile iubite lasate ingropate printre daramaturi, la camarazi de arme care se sacrifica aruncandu-se pe grenade si pana la acel "erou" scapat din infern doar ca se chinuie cu amintirile.
Altfel, toate plusurile asteptate sunt acolo. Filmul are tensiune, nici nu avea cum sa rateze aici din moment ce presupune un spatiu restrans tip carapace in care isi creste personajele, dinamica - momentul meu preferat ramane dansul dintre Panzer-ul german si cele 3 tancuri aliate - si un final sus. Rascrucea, eroismul dus in nebunie si razboiul care merge mai departe - toate astea sunt prinse in cadrul cu care Ayer isi inchide Fury-ul.
Singurul minus e Brad adus pentru brand. Pitt se incrunta la fel ca-ntotdeauna, e musai sa fie ras, tuns si frezat si sufera aici de un hipereroism teatral care nu pica bine tocmai pe anonimitatea dorita de Ayer. Deh, big Hollywood cere sacrificii.
3 jumate din 5, foarte bun. De vazut. Daca va tine.
Ayer din dubla postura - scenarist si regizor - ajutat de acelasi DoP ca la End of Watch - tovarasul Roman Vasyanov - duc imersiunea in atmosfera acelor vremuri la limita suportabilitatii. Cei care isi imagineaza ca Mega Image-ul era deschis si aprovizionat si atunci s-ar putea sa nu duca prea usor imaginile cu senilele trecand peste amestecul de caramizi, noroi si corpuri umane mutilate deja. Da, razboiul a fost crunt. Dar poate mai important, razboiul e crunt. Oriunde si oricand, si azi si maine. Pentru ca inseamna o desconsiderare totala a vietii umane. Si aici Ayer e transant. Nu lasa vreo urma de speranta in povestea lui. De la posibile iubite lasate ingropate printre daramaturi, la camarazi de arme care se sacrifica aruncandu-se pe grenade si pana la acel "erou" scapat din infern doar ca se chinuie cu amintirile.
Altfel, toate plusurile asteptate sunt acolo. Filmul are tensiune, nici nu avea cum sa rateze aici din moment ce presupune un spatiu restrans tip carapace in care isi creste personajele, dinamica - momentul meu preferat ramane dansul dintre Panzer-ul german si cele 3 tancuri aliate - si un final sus. Rascrucea, eroismul dus in nebunie si razboiul care merge mai departe - toate astea sunt prinse in cadrul cu care Ayer isi inchide Fury-ul.
Singurul minus e Brad adus pentru brand. Pitt se incrunta la fel ca-ntotdeauna, e musai sa fie ras, tuns si frezat si sufera aici de un hipereroism teatral care nu pica bine tocmai pe anonimitatea dorita de Ayer. Deh, big Hollywood cere sacrificii.
3 jumate din 5, foarte bun. De vazut. Daca va tine.
Comments