La grande bellezza

Americanii se dau in vant dupa vampiri, creaturi nemuritoare si reci, si Seinfeld - serialul despre nimic. Nu neg utilitatea pragmatismului lor - o valoare ce lipseste amarnic pe vechiul continent - dar daca atat au putut americanii sa cuprinda ca si civilizatie/cultura in privinta Destinului... mai au multe de descoperit. Un exemplu de constienta dusa pana la nenorocire si de cinematografie divina vine de la Paolo Sorrentino si al sau La grande belllezza.  


Nu stiu daca e nevoie de mai mult de primele doua secvente asezate in opozitie - cea la finalul careia un turist japonez cade strafulgerat de frumusetea Romei si petrecerea din casa lui Jep - ca sa realizezi ce film mare, si ca sens si ca realizare, ai in fata. Il Divo a fost o reusita de imagine si sunet, La grande bellezza are acelasi rafinament, dar vine in plus pe un taram al ideilor universale. Jep Gambardella (acelasi Toni Servillo) are 65 de ani, un singur roman de succes scris in urma cu 4 decenii si o "cariera" moale-luxoasa in cultura si placerea Cetatii Eterne. Acum trebuie sa-si raspunda la o singura intrebare, una imposibila.



Suprarealist, ironic, obsedant. 5/5, senzational.

Comments

Popular posts from this blog

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Le tout nouveau testament

3 case zburatoare