Heckler

Sunt momente cand documentarul lui Jamie Kennedy spune niste lucruri pe bune - artistul (indiferent de natura creatiei lui) se expune si criticile n-au cum sa nu-l atinga. Mai ales atunci cand lucrurile devin acide si personale. Ca se deprima, ca ii provoaca pe critici la cafteala precum a facut-o Uwe Boll, cumva exista o reactie in  artist. Aici Heckler devine chiar comic.


Mai are dreptate si cand vorbeste de o placere aproape sadica - cand critica nu e doar critica, ci desfiintare totala, anulare completa. Cand in loc sa critice "opera", criticul terfeleste "artistul", de multe ori pe chestiuni personale.  Si, nu de putine ori, fara vreun argument. Pe sistemul "e prost pentru ca e prost".

Heckler iese insa grav in decor de cateva ori. Cel mai rau atunci cand zice: de cand are dreptul fiecare la o opinie?
Pai, bai Jamie, dintotdeauna! Cat de bine articulata, cat de serios argumentata, cat de indreptatita, cat de sensibila sau insensibila... toate asta sunt discutabile...




Comments

Popular posts from this blog

Cool Runnings / Cu sania pe nisip

10 replici tari din Secretul lui Bachus