Ce votez la referendum si de ce

Nu sunt de acord cu eutanasierea cainilor - asta ca sa stiti de la inceput in ce barca sunt. Dincolo de faptul ca gasesc majoritatile mai mereu inspaimantatoare - 72% din bucuresteni aproba aceasta solutie, poate conteaza si argumentele. Poate ca maine vor fi 71%. 

Din principiu nu sunt de acord cu a lua viata unei alte fiinte. Stiu ce va trece prin cap si nu, nu omor painjeni. Nici furnici. Nici albine. Mai ales NU albine. Omor uneori gandaci. Cand sunt in casa si dau peste vreunul. Nu e un gest frumos si nu sunt mandru de ce fac, dar e un soi de care pe care, o situatie limita. Cel putin pentru mine. Si atunci redevin animal. Dar in rest imi place sa-mi exersez functiile superioare. Solutia eutanasiei e o solutie animalica, barbara, deci inacceptabila.

Al doilea motiv pentru care nu pot sa votez pentru este cel ce tine de asumarea de responsabilitate. Maidanezii, ce urat suna - mult mai bun marketing-ul costaricanilor drept caini unicat, sunt rezultatul, opera nostra comuna. Caini aruncati in strada - vorbim de lipsa de discernamant, lasati sa se reproduca in voie - lipsa de viziune, hraniti si ingrijiti de unii, luati la suturi de altii, facut ritzi pitzi cu ei de la stat la ong-uri si inapoi si tot asa. Iar acum, intr-un moment fierbinte, preferam solutia facila. Ne ascutim cutitele in loc sa ne suflecam mainile si sa o luam de la capat. In loc sa o facem mai bine, mai cinstit, mai asumat, fiecare dupa posibilitati, ne ferim de munca, vrem the easy way out. Sorry, no can do. Pana la urma de ce doar maidanezii si nu si cersetorii? Traiesc pe strada, sunt murdari si cand flamanzesc pot deveni agresivi. De ce nu si somerii? N-ai de lucru de 3 luni, zbaaam!, o injectie letala. Pai ce facem, domne, cheltuim aiurea banii pe ajutoare? Persoane cu dizabilitati? Eutanasiate, clar. Stam sa facem rampe aiurea-n tramvai prin tot orasul. Supralicitez, dar pana la urma cine si unde trage linia? Nu vi se pare ca sunt si cam multi pensionari... 

Al treilea motiv pentru care nu pot sa votez pentru asa ceva e pur emotional. Il cheama Vasile si e cainele lui Babanu, un om al strazii cunoscut in cartierul unde locuiesc. N-are zgarda sau lesa, dar cand il vezi stii ca Babanu e intr-o raza de 10 metri. Negresit. Vasile e inalt, maro caramiziu si nu mai vede bine cu un ochi. Vara pare costeliv, dar in miezul iernii se mai intremeaza. M-a latrat o singura data si atunci am pus-o pe seama valizei pe care o caram. Pare-se ca lui Vasile nu-i plac trollerele. De cateva ori l-am mangaiat pe crestet. Sa-l ucid pe Vasile? Niciodata.


Comments

Popular posts from this blog

Cool Runnings / Cu sania pe nisip

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Film si fotbal