Kon-Tiki

Daca barca de salvare din Life of Pi arboreaza drapelul spiritualitatii, atunci Kon-Tiki e complementarul stiintific corect. Aventura majoritar norvegiana pe apele Pacificului presupune o alegere constienta a unor barbosi cat muntele care, folosindu-se doar de cateva instrumente ale anilor '40, iar in rest lasandu-se pe mana tehnologiilor vechi de mii de ani, traverseaza oceanul de la est la vest, contrar stiintei vremurilor si impotriva tuturor celor care considerau experienta sinucidere curata. Scopul? Sa demonstreze ca Polinezia a fost populata de niscaiva preazteci.


Kon-Tiki pleaca deci din cu totul alt punct, dar imparte cu Life of Pi aceeasi calatorie. Motiv pentru care am facut o paralela in cateva cadre tematice aici. Filmul norvegian devine o pledoarie, ce fain e cand filmele vor sa si spuna ceva, in favoarea speciei umane. Da, suntem mici. Si da, Pamantul e mare, iar Universul infinit. Dar spiritul de lupta si curiozitatea ne-au impins intotdeauna dincolo de imposibil. Cam optimist pentru gustul meu, dar intr-o maniera subtila care-l face usor de inghitit.

Kon-Tiki n-are filmarile de senzatie ale lui Ang Lee, ce-i drept nici buget de acelasi calibru, dar buba lui principala e alta. Intocmai ca un om de stiinta rece, preocupat in mod exagerat de teoriile si masuratorile sale, filmul nu capata nicaieri un avant cu care sa emotioneze zdravan. Ramane doar un film bun, 3 din 5 in my book.



Comments

Popular posts from this blog

Horrible Bosses

Designated Survivor

Box office Romania 2016 overview: filmele cu cele mai lungi picioare