The Avengers / Razbunatorii

The Avengers: superoferta cu 6 supereroi intr-un singur film

Trambitata sus si tare in toate cele patru zari reunirea de clasa a supereroilor sub contract cu Marvel ofera suficient umor pentru a provoca o amnezie temporara vizavi de povestea carpita cu care soseste.

Introdusi sau nu cu pelicule separate, unele mai mult, altele mai putin reusite, supereroii Marvel se calca pe picioare ca nicaieri altundeva la aceasta prima strigare sub semnatura lui Joss Whedon. Cum critica de film vuieste favorabil, iar incasarile zdrobesc recordurile (apropo de cei care le plangeau de mila celor de la Dinsey dupa esecul John Carter, Marvel e o divizie Disney), e clar ca ne asteapta multe alte pelicule razbunatoare. Aveti rabdare cu end credits-urile pentru promisiunea celui de-al doilea film Avengers. Primul film e pe cale sa devina un crowd pleaser la nivel planetar. Ba chiar pare sa fi fost gandit ca sa-si cultive activ acest statut. Nu lipsesc cateva cuvinte in rusa, germana si hindi, iar Tony Stark le propune colegilor costumati o iesire la… saorma. Baietii de la Dristor, vigilenta maxima!


Sa incepem cu partea matematica. Cat fac un supererou plus un alt supererou plus… si asa mai departe pana la 6? 6 supereroi si, aici urmeaza partea delicioasa, un conflict total de superpersonalitati. Spioana alunecoasa. Vaduva Neagra, Natasha Romanoff. Zisa fufa smiorcaita. Magnatul Tony Stark. Playboy-ul devenit baiat cuminte, hipertehnologizat in costum de Iron Man. Turistul la a doua vizita pe la noi, Thor. Look a la Point Break, posesor de ciocan cu greutate infinita. Omul de stiinta Bruce Banner. Fitil scurt, risc de transformare in Hulk, cea mai brutala chestie verde posibila. Soldatul Steve Rogers. Upgradat la statutul de Captain America in vreme de razboi, criogenizat pe cale naturala, reintors printre cei vii intr-o lume din care nu mai recunoaste decat drapelul cu stele. Mai puteti? Si Clint Barton, copil de circ, supranumit Hawkeye pentru iscusinta cu arcul, luat peste picior cu Legolas. Si iata ingredientul salvator pentru Avengers. Ironia, intepaturile intre supereroi, felul in care se iau unii pe altii peste picior, toata tarasenia lor profund uman. Ea tine interesul treaz. Altfel Avengers sufera de boala monotoniei. Povestea o stim cu ochii inchisi – cuvintele cheie sunt ofuscatul Loki (cod postal: planeta Asgard), Teseractul – sursa de energie vesnica si chitaurii navalind peste Manhattan printr-o gaura in cer. Plin de mambo jambo stiintific si de efecte speciale lungite spre final cu nimic mai presus de ultimul Transformers.

Distractiv si fara minte, ceea ce n-ar fi exclus totusi un pic de greutate. O sa ziceti ca pentru un film cu supereroi asemenea pretentii sunt nejustificate. Da si nu. Comparat cu Batman-urile lui Christopher Nolan, Avengers ramane la stadiul de comicarie. Suisurile si coborasurile n-au adancime, desi i-ar fi fost foarte la indemana.  Discursurile lui Loki despre cum omenirea ar trebui sa renunte de buna voie la libertate si cateva scene cand privilegiul supereroului tinde spre cumplit par sa indice faptul ca Whedon stia exact unde putea face acest salt, doar ca deliberat degajeaza de fiecare data pelicula catre alte sfere mai lejere. Poate ca dopajul cu efecte speciale si linia mai superficiala e pretul necesar pentru un succes la scara atat de larga, dar in felul asta Avengers nu-si depaseste nicaieri conditia. 3 din 5, bun in my book. (publicat pe procinema.ro in mai 2012).


Comments

Popular posts from this blog

Sieranevada: posterul romanesc si cel francez

Le tout nouveau testament

Box office Romania 6-12 februarie 2017