Sunt un nimeni pe un drum

Asa mi-am pus status azi pe mess. Nu scrisesem nimic pe niciun blog, asa ca am pus si eu status un vers care mi-a placut dintr-o piesa. Si lumea a inceput sa ma intrebe daca sunt in depresie. Oricum statusul li s-a parut ciudat. E clar ceva in neregula cu o persoana care-si pune status "Sunt un nimeni pe un drum". Banuiesc eu ca prepozitiile si articolul nehotarat nu sunt datatoare de semne de intrebare, nici verbul care afirma existenta nu cred ca ii face pe oameni sa ridice din sprancene. Nici "drum", desi aici s-ar putea sa fie o problema - multi vad lucrurile in termeni de destinatie, adica de scop, si neaga frumusetea si importanta drumului. In fine, cred totusi ca problemele cu adevarat mari mi se trag de la "nimeni".

Cum adica nimeni? Cum sa fii un nimeni? Nu e bine. Esti cineva, e bine sa fi un Cineva. Oare? Am citit zilele trecute o metafora foarte faina despre conditia umana si constiinta si ...the bigger picture. Cica un intelept privea o cascada inalta si uitandu-se el la picaturile de apa care cadeau de la o distanta mare si-a dat seama cat de tare ne seamana. Picaturile astea se nasc atunci cand apa intalneste pietrele. Cum ar fi daca ar avea constiinta? Uite, eu sunt picatura, asta sunt eu - de aici pana dincolo. Acolo, uite, o alta picatura. Hai sa ma apropii de ea, sa vorbesc cu ea. La un moment dat urmeaza caderea. Si trece mult timp pana cand picatura ajunge la capatul drumului. Poate noua nu mi se pare asa, dar picaturii asa i se pare. E o picatura mica si pica de la o inaltime mare. Si in timp ce pica se tot gandeste. La viata ei, la sensul vietii ei. Si la final picatura asta ganditoare ajunge fix in apa, in aceeasi Apa din care a plecat cand apa s-a intalnit cu piatra. Si aici, cand picatura redevine apa, e la un loc cu toate picaturile si nu mai stie nici ea cum o chema si cine e. E iarasi Apa.

Asa ca poate sa spui ca esti nimeni sau ca esti tot e mai corect decat sa spui ca esti X sau Y.