Amintire cu haiduci sau strada Tunsului

Zis si Raspopitul sau Paracliserul, Ionita Tunsu apare portretizat in cronica vremii ca un om voinic, frumos, cu stiinta de carte si vorba placuta. Calitati care l-au impresionat si pe episcopul Ilarion al Argesului care isi dorea sa-l vada ajuns diacon. Nu se stie exact cu ce a gresit Tunsu, se spune ca n-ar fi stat departe de femei, cert e ca dupa ce a fost paracliser la Biserica Sfintii Voievozi de pe Calea Grivitei - unde a si locuit o vreme - a fugit pe meleagurile natale din Olt, in padurea Streharet. Si-a intemeiat repede o ceata si a inceput sa haiduceasca. In 1821 a devenit pandur in oastea lui Tudor Vladimirescu, iar mai tarziu a revenit la obiceiul haiduciei calcand negostorii si boierii care mergeau dinspre Craiova si Bucuresti si invers. Fiindca nu omora, nu schingiuia si lasa pagubasului bani de drum si cheltuiala, folclorul spune ca Tunsu isi gasea mereu adapost pe la sarmani si vaduve. Dar marea lui dragoste era la Bucuresti. Intr-un fund de ulita, tot pe langa Calea Givitei, intr-o casa oarecare, Tunsu poposea mai mereu. Il stiau bine si vecinii. Venea pe inserate, cu haina pe dupa umar, ca orice om care se intoarce de la munca - fredonand versuri. Si a tot venit pana intr-o zi. Pentru ca sa intelegem ce s-a intamplat trebuie sa ne intoarcem la faptele haiducului. Generalul Kiseleff le cunostea prea bine si pusese un pret mare pe viata haiducului. Tunsu insa il avusese pe general in bataia pustii la un popas intre Targoviste si Bucuresti si ii transmisese ca nu l-a omorat pentru ca e un parinte iubit de tara. Mangaiat de aceste cuvinte alese, generalul hotarase capturarea haiducului, ordonand insa ca nimeni sa nu se atinga de el. Il vroia viu. Recompensa promisa (1.000 de lei la acea vreme erau bani) l-a atras chiar pe finul sau, un haiduc din ceata. Prinsi la podul Grozavesti, haiducii opun rezistenta, iar Ionita, impuscat, se arunca in Dambovita. Sub supraveherea lui Kiseleff insusi Tunsu e scos din apa, dar nu mai are viata in el decat pentru a se spovedi. De atunci infundatura aceea in care-si vizita iubita s-a chemat Strada Tunsu. Asta pana cand strada a fost desfundata ca sa faca legatura intre Calea Grivitei si zona pietei Sfintii Voievozi si... a fost redenumita Ecaterina Teodoroiu.


Comments

Anonymous said…
Acum povestea lui Ionita Tunsu poate fi citita intr-un album de banda desenata: http://www.harapalbcontinua.ro/blog/noutati/lansare-ionita-tunsu-un-haiduc-de-bucuresti/

Popular posts from this blog

Cool Runnings / Cu sania pe nisip

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Film si fotbal