Nightcrawler / Pradator de noapte

Jake Gyllenhaal e senzational - a cata oara? - iar Nightcrawler e un studiu de caracter bolnav, sociopatic, care se vizioneaza cu un gust din ce in ce mai amar si care vine la pachet cu o stare depresiva a doua zi. 



Nu caracterul dizarmonic de personalitate dus pana la extrema unor acte criminale savarsite fara clipire naste insa efectul secundar depresiv al Pradatorului de noapte. Ci faptul ca nicaieri in filmul scris, regizat si produs de Dan Gilroy nu se zareste o bruma de umanitate. Partenerul homeless e dispus sa treaca cu vederea orice cata vreme incaseaza jumatate din premiul financiar. Concurentii directi au in linii mari acelasi contur, iar sefa stirilor, dupa cateva iesiri emotionale, trece la un discurs dezumanizant in care-si preamareste salvatorul audientelor si e gata sa ingroape orice adevar de dragul povestii pe care o serveste deja audientei.



Sigur ca Gilroy are tot dreptul sa aleaga aceasta cale si isi face treaba foarte bine mergand pe ea, doar ca in mine Nightcrawler capata o rezonanta similara Biutiful-ului cu Bardem. Acelasi tip de focus stramt si permanent pe o incarcatura negativa, indiferent care ar fi ea, e al naibii de greu de dus. 3 si jumatate din 5, foarte bun si Gyllenhaal s-ar putea sa prinda o sansa noua pentru primul lui Oscar. 


Comments

Popular posts from this blog

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Le tout nouveau testament

3 case zburatoare