Rise of the Guardians

Animatiile celor de la DreamWorks arata atat de bine incat iti vine greu sa le critici. Insa nici Madagascar 3, nici Puss in Boots si acum nici Rise of the Guardians n-au fost niste reusite intregi, adevarate. Primul si-a ingropat spiritul original intr-o agitatie continua de efecte in trei dimensiuni, la al doilea am adormit de fiecare data cand am vrut sa-l vad - nu cred ca e un semn bun, mai ales ca Puss era un personaj cool pentru mine... Si acum a venit randul lui Rise of the Guardians. 

Sa o zic pe cea dreapta: n-am copilarit nici cu Zana Maseluta, nici cu Mos Ene, daramite cu Jack Frost/Ger. In plus ideea de a-i strange la un loc pe cei mai sus mentionati plus Mos Craciun plus Iepurasul de Paste... suna suparator de la moda - vezi reuniunile din Expendables sau Avengers. Introducerea e pe cale de consecinta hiperproeminenta - cred ca undeva la 40 de minute de vizionare - iar continuarea prea plata. Raul din film - BauBau - se prezinta cam voldemort-istic, iar infruntarea sa cu Jack Frost e tributara tot lui Harry Potter. Asadar cu originalitatea Rise sta cam subtire. 


In schimb sufera de o hiperkinezie pe care o vezi azi in toate filmele de actiune ale caror regizori provin din zona videoclipurilor muzicale. De la o animatie (si) pentru copii as avea alte pretentii. Cum ar fi aceea de a transmite un pic de emotie si un minim mesaj. Nu zic ca Rise of the Guardians nu vrea sa faca asta, insa nu ii prea reuseste. La intersectia dintre agitatia pe care si-o autoimpune, ciudatentia mix-ului de personaje si lumi (mos Craciun suna a rusnac, Iepurasul are un accent Down Under) si cateva intorsaturi de situatie mai mult decat greu digerabile (cum se aprind si se sting beculetele de incredere ale copiilor din lume... ceva de speriat), Rise e o creatie artificiala. Excelent desenata, dar fara viata. 2 din 5, modest in my book.





Comments

Popular posts from this blog

Horrible Bosses

Designated Survivor

Box office Romania 2016 overview: filmele cu cele mai lungi picioare