The Look of Silence

Fara sa fi vazut Act of Killing in prealabil, Look of Silence functioneaza foarte bine pe picioarele sale. Si cand spun ca documentarul lui Oppenheimer functioneaza inseamna ca iti intoarce stomacul pe dos. Genul de experienta care te marcheaza mult timp dupa ce ai iesit din sala de cinema.


In '65-'66 armata indoneziana n-a vrut sa-si murdareasca mainile in mod direct si a folosit tot felul de brigazi populare care au macelarit orice comunist sau suspect de comunist care le-a iesit in cale - de notat ca in acceptiunea lor ateii sunt comunisti by default. Dincolo de numarul enorm de victime - estimarile sunt undeva la un milion - atrocitatea absoluta vine din faptul ca s-au omorat vecinii intre ei, uneori chiar rudele intre ele. Este cazul fratelui lui Ramli (victima acelor crime) care descopera ca un unchi al sau l-a pazit pe Ramli si l-a predat in mainile criminalilor sai. 

Calaii au mecansime de aparare (banuiesc aplicabile in cazul oricarei barbarii) diverse. Incep cu nu am stiut ce avea sa i se intample - negarea unei realitati evidente - si am executat doar ordinele - supunere oarba fata de autoritate. Se termina cu a fost o treaba politica si trebuia facuta, am curatat tara - o aparare ce se transforma in atac sub multele ore de istorie deformata predata in scoli. Absurdul pentru mine e insa atins intr-o marturisire a unuia dintre criminali care spune ca insisi comunistii s-au predat si au cerut sa fie ucisi pentru ca intelegeau cat rau fac tarii.



Cumva in opozitie cu grotescul acestui spectacol, Oppenheimer vine cu filmari ultraintime si cateva metafore al naibii de nimerite. 

Nu e tocmai usor de dus, dar Look of Silence e din categoria celor pe care trebuie sa le vezi. 4 din 5 in my book, excelent. 28/104/2015.





Comments

Popular posts from this blog

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Film si fotbal