Luther: sezonul 1 da, sezonul 2 ba

Primul sezon m-a tinut nu din cazuri si rezolvarile lor, ci din personajul lui Alice - e clar ca am o slabiciune pentru psihopate (vezi eroina din Gone Girl), din relatia ei cu Luther - cat & mouse game din categoria ori la bal, ori la spital (vezi Sherlock-Irene Adler) - si din felul in care e filmat. 

Niciunul din toate lucrurile astea nu se mai regaseste in sezonul 2. Alice e semiabandonata, in schimb Luther are o protejata miniona si cam minora. Nu foarte desteapta si avand in permanenta nevoie de ajutor. Schimbul nu-mi convine deloc. Am lasat deoparte un personaj spectaculos si de calibru pentru o miorlaita ghinionista in viata. Relatia ei cu Luther e una paterna - nimic rau in sine, doar ca iarasi mi se pare ca serialul iese pe minus. Nu exista tensiune intre cei doi, iar Luther aluneca spre conditia unui bunic. Incadratura si editarea pierd si ele din originalitate. 


Si inca o diferenta majora vine din faptul ca intreg sezonul 2 e gandit extrem de violent, vorbesc de o brutalitate dusa in sadism. Pe alocuri devine greu de privit, desi e cat se poate de actuala.



Comments

Popular posts from this blog

Sieranevada: posterul romanesc si cel francez

Le tout nouveau testament

Box office Romania 6-12 februarie 2017