Ida

Nu s-a mai intamplat de foarte mult timp sa vad un film si apoi sa-l revad in aceeasi spatamana. Nu s-a mai intamplat de foarte mult timp sa stau sa sap pe internet si sa citesc despre un film, mai specific despre compozitia cadrelor dintr-un film. Ida lui Pawel Pawlikowski este acest film. 



Am ajuns la el via cele 2 nominalizari la Oscarul ce sta sa se petreaca - una pentru imagine, cealalalta pentru film strain. Dar Ida este mult mai meritoriu de atat, este o mostra de cinema pur. Alb negru, 4:3, camera sta fixa, compozitia e lucrata genial. Iti vine sa dai pauza si sa masori ecranul. 

Aceeasi economie de mijloace si totusi maxima eficienta si la nivel de scenariu. Regula lui show, don't tell pusa in aplicare cu religiozitate: 2 personaje si o calatorie intr-o Polonie la inceputul anilor '60. Un joc al descoperirii si asumarii identitatii: sa afli deopotriva cine esti si cine vrei sa fi. 

Actrita principala - inteleg ca debutanta - Agata Trzebuchowska cu o performanta calibrata excelent si cu o privire care-ti ramane blocata in cap. 




5 din 5, senzational (desi asta e un cuvant complet nepotrivit pentru caracterul lui Ida). Primul 5 din 5 pe anul asta, 14/104/2015.


Comments

Popular posts from this blog

Sieranevada: posterul romanesc si cel francez

Le tout nouveau testament

Box office Romania 6-12 februarie 2017